duminică, iulie 23, 2017

Pinot Noir - Crama Avincis -


·         Tipul vinului: Rosu, Sec
·         Culoare: Rubiniu intens
·         Servit alaturi de: Grana Padano de la Delaco si seminte de pin
·         Temperatura de servire: 16℃
·         Aciditate: Moderata
·         Gust: Matasos
·         Origine: “cele mai bune loturi de pământ” de pe Dealurile din Drăgăşani J

Desi nu am putut prinde de la inceput editia #16 al Branzeturi cum se...cuVin, organizata de bloggerii ASBO la Craft si sponsorizata de Crama Avincis, DictionarCulinar.ro si Delaco - Fan Branza, am prins totusi ultima suta de metri din eveniment. Astfel am avut ocazia de a gusta (folosind cel mai imens pahar de vin pe care l-am vazut vreodata) un Pinot Noir cu arome deosebite, servita alaturi de Grana Padano de la Delaco si seminte de pin.

Din pacate am pierdut o mare parte din eveniment, astfel ca nu i-am putut asculta pe reprezentantii Avincis sau pe Alex Sintimbrean povestind despre vinurile si branzeturile servite. DAR  nu regret nimic, fiindca acel Pinot Noir mi-a ramas in minte ca o amintire placuta, astfel am simtit nevoia sa scriu despre el.

Pot confirma acum, cu sufletul impacat, faptul ca voi prefera mereu vinurile rosii la degustari, si nu numai. Pana in acest moment, la trei din patru degustari, rosul a castigat pentru mine. Si de aceasta data, Pinot Noir m-a cucerit imediat, dupa prima secunda de cum l-am mirosit. Desi nu am avut oportunitatea de a gusta si celelalte sortimente servite de Crama Avincis, pot spune totusi ca mi-au creat o impresie extrem de buna despre calitatea vinurilor pe care le produc. Mai ales ca Pinot Noir este un soi introdus recent in gama lor de vinuri, insa pot afirma ca este un success, fara dar si poate.
Aromele de cirese dulci si notele subtile de capsuni te vor cuceri, asa cum au cucerit, probabil, 99,9% dintre participantii la degustare. Aciditatea lui moderata si gustul matasos care iti ramane in gura o fac sa fie optiunea “go-to” pentru toate ocaziile.

Este un elegant, dar nu neaparat in sensul de “merge doar baut alaturi de un preparat foarte scump la un restaurant cu stele Michelin”. NU.

Este un vin elegant in sensul acesta (urmeaza un scurt exercitiu de imaginatie): 

(ilustratie realizata de Xaara Novack - o bloggerita multi-talentata J )

Este seara tarziu, ai ajuns acasa dupa o zi obositoare la munca. Esti epuizat atat fizic, cat si psihic. Iti arunci cravata sau tocurile undeva la nimereala prin living, te schimbi in cel mai comfortabil tricou si pantaloni de casa pe care-i ai, desfaci o sticla de Pinot Noir de la Avincis, tremuri anticipat… Iti torni un pahar si aprinzi o lumanare parfumata cu note lemnoase. Este seara tarziu, ceasul a trecut de miezul noptii, esti cuibarit in cel mai comod fotoliu din casa. Te simti relaxat, in siguranta… la prima inghititura de vin simti cum ti se topesc toate grijile zilei, nodurile din umerii tai se mai relaxeaza un pic, si tu desi esti in cea mai domestica situatie posibila, te simti ca un milion de dolari. Parca in loc de pijamale porti Hugo Boss si Rolex, sau Coco Chanel si perle autentice! Nu mai esti in papuci, porti pantofi de piele sau tocuri Louboutin. Nu mai esti incordat, sau cu umerii lasati, ai postura de lider! Esti cel urmat, in loc sa urmezi pe altul. Esti in frunte. Incepi sa-ti vezi viitorul cu alti ochi.

Ma intelegeti? Genul acela de elegant. Pinot Noir de la Avincis este un vin premium la care se simte ca dai banii pe calitate si standarde inalte. Imaginea descrisa mai sus este foarte aproape de cum m-a facut acest vin sa ma simt, odata ce am ajuns sa-l gust. Venisem de la munca, eram obosita si o mie de noduri in umeri. Gustand vinul, daca era omeneste posibil, ma renasteam precum fluterele din cochilie.

(ilustratie realizata de Xaara Novack)

Este un vin cu puteri deosebite, savurati-l incet si cu masura.
O recomand alaturi de preparate cu arome pamantii, precum a fost si Grana Padano:

  • ·         Un risotto cu ciuperci
  • ·         Bruschetta cu branza Brie si ciuperci sotè
  • ·         Friptura de vitel in sos de ciuperci
Trei cuvinte de final:
  • Pinot Noir: intens
  • Grana Padano & seminte de pin: pamantiu
  • Impreuna sunt o combinatie: sofisticata
Promit ca voi face tot posibilul sa pot participa ca lumea la urmatoarea degustare. Abia astept!
Va las cu o harta locatiilor unde puteti gasi sau comanda vinurile deosebite ale Cramei Avincis.

sâmbătă, iulie 01, 2017

6 Vinuri de terroir


Pe data de 22 Iunie am participat cu membrii ASBO si nu numai, la o noua degustare de vinuri, marca Branzeturi cum se…cuVin, editia cu numarul 15, sponsorizata de cei de la DictionarCulinar.ro
Locatia pentru degustare ne-a fost oferita de cei de la Restaurantul Mignon din Craiova, mai exact pe terasa acestuia.

Aceasta editie m-a lasat cu multiple impresii, unele bune, unele mai putin bune. Inainte de a incepe sa va povestesc despre vinurile si branzeturile servite, vreau sa ma scap de aspectele negative ale experientei per total:
  • ·         O terasa deschisa si temperaturi ridicate nu sunt o atmosfera prielnica pentru a expune vinuri si branzeturi, care necesita a fi tinute la rece.
  • ·         O spun cu parere de rau, dar unele branzeturi nu le-am putut savura pe indelete, acestea fiind prea afectate caldura.

Asa… Acum ca mi-am luat o piatra de pe inima, sa trecem la combinatiile de vinuri si branzeturi.
Crama care ne-a incantat simturile de aceasta data, a fost Crama Histria, iar vinurile ne-au fost prezentate de proprietarul ei, Paul Fulea. Branzeturile, ca de obicei, ne-au fost oferite de cei de la  Delaco. Doua dintre  branzeturile oferite au avut ca partener de nadejde la aceasta degustare, covrigeii frageziti cu vin de la Grand Papa, rezultatele fiind combinatii foarte reusite de branzeturi cremoase si covrigei fragezi, usor sarati.

Pentru a intelege mai bine unele asocieri pe care urmeaza sa le fac, legate de vinurile prezentate, trebuie sa mentionez faptul ca vinurile cramei Histria provin din struguri cultivati pe plantatia lor de 150 de hectare, situata pe colinele Dobrogei in vecinatate cu Cetatea Histria si mangaiate de soarele bland si briza marii. 
Ce vreau sa spun este ca vinurile produse de aceasta crama sunt, ceea ce francezii ar numi vinuri de terroir.

*Într-o definiţie scurtă a terroir-ului, termen de etimologie franceză, acesta exprimă reunirea într-un singur loc a unor caracteristici climatice, geografice, geologice, care încorporează influenţele temperaturilor, precipitațiilor, lumina soarelui, solului (structura, aciditatea, mineralele, apa şi mai ales capacitatea – potenţialul de reţinere a acesteia), înclinaţia pantei (dacă e regiune cu dealuri), drenajul solului. Termenul de terroir are în spate peste o mie de ani de experienţă şi de observaţie a ceea ce se întâmplă în vie, fapt care a condus la o calitate ridicată a producţiei de struguri, o delimitare precisă şi identificarea soiurilor care se pretează a se cultiva în anumite zone şi locaţii viticole. (sursa: http://oenolog.ro )

Primul vin pe care am avut placerea sa o degust, a fost un Riesling din 2016, perechea lui fiind Mozzarella de la Delaco si frunze de busuioc proaspete. V-am mai povestit cu o alta ocazie ca nu sunt mare fan al vinurilor albe seci, dar am ramas placut surprinsa, si de aceasta data. Primul meu gand legat de Riesling a fost faptul ca ar fi un vin numai bun pentru a fi folosita in mancaruri, in special sosurile pentru preparate din peste sau scoici. Aciditatea lui moderata si aroma de citrice discreta o face perfecta pentru acest scop. As gati cu acest vin , dar nu l-as bea ca a tare, fara un preparat care sa o insoteasca. Mozzarella si busuiocul asociat cu Mirachi Riesling mi s-au parut …slabute. Parca le lipsea ceva. Mozzarella este o branza cu aroma neutra, si din pacate a facut putine eforturi pentru a complementa aromele din vin. Poate mergea mai bine cu el, daca era servita intr-o salata Caprese, cu rosii aromate si otet balsamic.

A doua pereche prezentata a fost bine-cunoscutul Sauvignon Blanc, alaturi de vesnicul lui partener, branza Brie de la Delaco. Este o combinatie familiara pentru mine, Mirachi Sauvignon Blanc fiind un alb usor acid, untuos si revigorant cu note usoare de flori de soc si vita de vie. Din nou am dus dorul strugurilor albi cand am gustat din branza Brie, dar covrigeii Grand Papa au compensat prin fragezime si arome complentare de sare, piper si condimente diverse. As recomanda Mirachi Sauvignon Blanc alaturi de un platou de stridii proaspete si cateva stropi de zeama de lamaie.

Urmeaza o combinatie care m-a incantat si m-a intristat in aceeasi masura: Ammos Blanc este un vin alb sec, ce s-a nascut din combinatia foarte reusita dintre soiurile Sauvignon Blanc + Riesling. Rezultatul? Un vin alb in care simti razele soarelui pe papilele tale gustative, simti nevoia de a o savura intr-o dupa-amiaza blanda pe malul marii, admirand apusul. Cu aromele sale de pepene si banane, si parfumul de caprifoi, este vinul perfect pentru zilele toride. Nu din intamplare face parte din gama vinurilor premium ale cramei Histria.
Nu recomand nici un preparat anume, acest vin este perfect in sinea lui. Cel mult, poate un pepene verde, dulce si parfumat ar fi o gustare ideala, servita alaturi.
Din pacate, branza Camambert din partea celor de la FanBranza.ro servita alaturi de acest vin deosebit, a fost putin cam afectata de temperaturile ridicate, si nu am putut sa o savurez in intregime. Din informatiile ce ne-au fost oferite, va pot spune ca este o branza care la prima vedere, seamana cu branza brie atat ca aspect cat si ca textura. Difera insa, prin aroma persistenta de ciuperci, fata de aroma mai blanda de nuci si al branzei brie. Sunt convinsa ca ar merge superb alaturi de fructe proaspete, precum pere sau struguri. Noi le-am gustat alaturi de covrigeii Grand Papa.

Urmeaza perechea mea favorita de la aceasta degustare: Mirachi FeteascaNeagra Rosé si branza Brie au Bleu + cirese.  
Cum sa va spun… daca ar fi sa ma apuc in secunda a doua sa prepar un Sangria bestial de bun pentru a fi savurata la temperaturile caniculare de afara, acesta ar fi primul vin care mi-ar veni in minte. Nu pot sa spun altfel, decat ca este cel mai aromat si mai gustos Rosé pe care l-am gustat vreodata. Servita usor rece, atat ca parfum cat si ca aroma, vei avea impresia ca bei chintesenta fructelor rosii bine coapte. Cu o aciditate bine integrata, discreta si arome de capsuni, cirese si fragi, este un vin ce reuseste sa captureze cele mai deosebite arome din recoltele de fructe ale verii. Desi se precizeaza ca este un vin versatil ce merge bine in combinatie cu preparate din peste sau fructe de mare, eu l-as bea ca a tare, sincer… sau preparata ca un Sangria., ar fi raiul intr-un pahar.
Branza Brie au Bleu ce i-a fost partener alaturi de cirese dulci, a fost o experienta bine-venita, insa va spun sincer, ca nu mi s-a parut neaparat necesara. Nu ma intelegeti gresit, branza a fost gustoasa, doar ca, repet, eu as savura acest Rosé asa cum este. Nu sunt ‘necesare’ unul altuia pentru a te bucura de ele. Mie imi plac in general combinatiile care merg bine atat impreuna, cat si independente unul de celalalt. Mirachi Feteasca Neagra Rosé si branza Brie au Bleu sunt o astfel de combinatie.
Brie au Bleu este o branza ce pastreaza gustul si textura specifica branzei Brie, insa este imbogatita cu mucegai albastru, fiind o branza de inspiratie nemteasca, aparuta dupa anul 1900 in Normandia. Aromele de ciuperci se resimt mult mai intens, rivalizand intr-o oarecare masura, cu Camambert.



Urmatoarea combinatie a fost cea dintre Ammos Rosé, o combinatie intre Feteasca Neagra si Cabarnet Sauvignon, si Cascavalul Sofia de la Delaco, presarata cu piper rosu. Din nou, pentru mine nu a fost o combinatie foarte reusita. Imi place Cascavalul Sofia, am mai precizat acest lucru intr-un alt aritcol, dar Ammos Rosé 2016 este un vin cu arome intense de grapefruit rosu si pomelo: citric si dulce, desi este un vin sec si cu un parfum foarte proaspat. Nu necesita arome piperate pentru a fi savurata. Cei de la crama Histria o recomanda Ammos Rosé servita alaturi de preparate mediteraneene sau o salata de fructe proaspata. Eu votez pentru cea de-a doua varianta.
Cascavalul piperat, desi gustoasa in sinea lui, mi s-a parut o combinatie stranie de arome: cascaval cu aroma de lapte + piper rosu + vin cu gust intens de citrice. Mergea mult mai bine, dupa parerea mea, cu un Cabarnet Sauvignon mai corpolent.

Ultimul dar nu cel din urma, am incheiat degustarea cu o combinatie de arome ‘tari’: un Merlot din 2016 servita alaturi de faimosul Grana Padano de la Delaco, stropita cu otet balsamic.
Mirachi Merlot a fost, din nou, o premiera pentru mine. Mirosindu-l mi-am dat seama imediat ca este un vin mult mai corpolent si mai acid. Culoarea lui deosebita de rosu rubiniu si aspecte violacee te indeamna sa o admiri. Parfumul intens de fructe negre este coplesitoare pentru simturi. In fiecare strop vei regasi aromele de mure, cirese si coacaze negre, lemn de cedru si stejar. Este un vin rosu cu caracter, ce merge splendid, dupa umila mea parere, intr-un Filet Mignon (da, l-am ales intentionat) cu ciuperci brune proaspete.
Grana Padano a capatat un gust cu totul nou datorita otetului balsamic dulce-acrisor. Destul de reusita ideea. Eu sustin in continuare ca ar merge mai bine alaturi de granule de cafea proaspete.
Nu a fost o combinatie neaparat rea, dar Grana Padano este o branza pe care eu, personal, l-as folosi exlusiv la gatit, cu masura datorita aromei intense de alune si nuci, si a texturii deosebit de fragede.

Trei cuvinte magice:

Mirachi Feteasca Neagra Rosé: Revigorant
Branza Brie au Bleu: Relaxant
Mirachi Feteasca Neagra Rosé si branza Brie au Bleu sunt o combinatie: Armonioasa
Ce-am aflat nou la degustare? Am aflat (pentru ca habar nu aveam inainte) ca se obisnuieste a combina diverse soiuri de struguri pentru a obtine noi sortiente de vinuri. De ex: Sauvignon Blanc + Riesling sau Cabernet Sauvignon + Feteasca Neagra Rosé.



A fost o degustare cu bune si cu rele, dar totusi deosebita. Multumiri celor de la Restaurant Mignon pentru spatiul oferit, celor de la Crama Histria pentru vinurile deosebite si celor de la Delaco + FanBranza.ro pentru branzeturile mereu de calitate.

Astept cu nerabdare degustarea cu numarul 16!

duminică, iunie 04, 2017

Trei Vinuri Românești de Excepție Pentru Gurmandul din Tine



Pe data de 25 Mai am participat la o noua editie a evenimentului Branzeturi cum se...cuVin, organizata de bloggerii de la ASBO si Instagramerii craioveni in parteneriat cu DictionarCulinar.ro.
Sincera sa fiu, niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge sa-mi placa vinul, sau lichiorul crem, sau berea... ati inteles ideea. Nu ma dadeam in vant dupa bauturile alcoolice. Imi aduc aminte ca undeva intre copilarie si adolescenta nu-mi placea nici cafeaua. Era o contradictie: imi placea cum miroase, dar nu-mi placea gustul, nici macar indulcit cum o beau ai mei.

Tot in perioada aceea, tin minte ca petreceam mult timp in bucatarie cu mama mea (cam tot ce stiu sa prepar, am invatat de la ea, fie direct fie prin telefon), si urmaream la televizor o emisiune de gatit ungureasca pe nume Stahl konyhája / Bucataria lui Stahl. Doamna care gatea in emisiune era un fel de Martha Stewart  a ungurilor.  Summa summarum: o doamna draguta gatea niste preparate de-ti ploua in gura, iar la sfarsit chema un somelier pentru a recomanda telespectatorilor vinul potrivit pentru felul principal. 
Habar.Nu.Aveam despre vinuri, tot ce stiam e ca exista vin alb si vin rosu. Punct. Ulterior am aflat, tot la aceasta emisiune, ca exista si vin rose.
Imi placea sa ghicesc macar ce culoare urma sa aibe vinul recomandat, chiar daca nu stiam sa estimez daca urma sa fie sec, demisec etc... De cele mai multe ori chiar nimeream raspunsul. Am inceput sa inteleg ca are de-a face cu tipul de carne folosit in preparat.

Ei bine, ma bucur ca am posibilitatea sa particip la aceste degustari, deoarece am o afinitate pentru tot ce inseamna lumea culinara. Acum, adult fiind, am ajuns sa nu mai asociez doar mancarea cu vinul, ci si invers. In cadrul acestor degustari de vinuri si branzeturi pot afla toate noutatile si informatiile despre vinurile romanesti chiar de la somelieri si experti in vinuri.
Cel care ne-a ghidat prin aceasta degustare a fost somelierul Narcis Neagoe, iar vinurile au fost sponsorizate de Liviu Dorel Ionescu, si produse de Crama Odobesti.
Evenimentul a avut loc in restaurantul Hotelului Rexton din Craiova. Atmosfera „regala” si decorul in stil baroc-tarziu iti dau senzatia iei cina la Palat. (Bonus: au gusturi excelente in muzica). Fotograful din mine a fost mai mult decat multumit.
Asa. Gata. V-am plicitisit destul cu povesti si detalii, sa trecem la treaba.

Primul vin pe care am avut placerea sa o gust a fost o Fetească Regală din 2013. Este un vin alb, sec, cu un corp mediu (adica o sa va placa, chiar daca sustineti din prima ca nu beti vin sec) si contine 12% alcool. Mirosindu-l am simtit aroma de citrice si ceva floral, care ulterior am aflat ca erau flori de acacia. Gustand din el, am descoperit si o aroma subtila de piersici, iar in urma lui lasa o senzatie matasoasa pe limba, aproape ca de unt. Taria este potrivita, pisca in mod placut. Este vinul ideal pentru o persoana care nu bea de regula, vin alb sec. (Cum am fost eu, dar eram curioasa sa incerc, si am ramas placut surprinsa.)
Ca orice vin alb care se respecta, se poate savura alaturi de preparate cu peste, fructe de mare, paste usoare, preparate cu pui sau curcan, si branzeturi, desigur.
Eu deja imi inchipuiam Fetească Regală ca ingredient cheie la un preparat cu pui si sos de vin alb.

Fiind vorba de o degustare de vinuri SI branzeturi, cele din urma ne-au fost oferite de cei dela DelacoFan Branza.
Branza asociata cu Fetească Regală a fost bine-cunoscuta Ile de France, o branza brie servita alaturi de crackers (un fel de biscuiti subtiri, aerati si usor sarati).
Aceasta regina a branzeturilor se pare ca a cucerit poporul francez, dupa ce a devenit branza preferata a regelui Charlemagne, in secolul al VIII-lea.
Este o branza din lapte de vaca, cu o textura usor ferma la exterior, pana treci de coaja alba, ca apoi sa te intampine un mijloc moale si cremos. Gustul? De nedefinit. In prima faza este usor sarat, dupa care imediat papilele gustative vor percepe arome de ciuperci si nuci. O combinatie foarte reusita de arome pamantii. Aceasta branza merge de asemnea minunat servita alaturi de aceeasi biscuiti si niste struguri albi dulci, pentru o nota de contrast intre arome.
Cel de-al doilea vin cu care am fost serviti, se numeste Feteasca Neagră (2013). Acest soi a devenit faimos alaturi de un alt vin rosu de specialitate, pe nume Băbeasca Neagră (2013). Conform legendei, cele doua vinuri si-au primit numele chiar de la Ștefan cel Mare. Se spune ca, acesta, intorcandu-se dintr-o batalie a popsit intr-un sat, unde o tanara l-a servit cu „un vin rosu si bun”, iar o doamna mai in varsta i-a umplut paharul cu un „vin rosu cu un gust exceptional”. Deoarece vinurile n-aveau nume, Ștefan cel Mare le-a denumit Feteasca Neagră si Băbeasca Neagră.

Revenind la Feteasca Neagră: dupa ce l-am mirosit in pahar, am stiut ca o sa-mi placa, si incepusem sa banuiesc despre mine insamni, ca am o slabiciune pentru vinurile rosii de buna calitate. Feteasca Neagră m-a cucerit cu parfumul lui delicat de fructe de padure, lasandu-mi o aroma dulce-acrisoara in cerul gurii, cu note usor vanilate. La prima gustare, am simtit aroma de prune uscate, ca de magiun, si ceva lemnos ca de pin. Este vorba de un vin rosu sec din 2013, care are puterea de a te lua pe sus intr-o aventura prin camara buncii din copilarie. Toate aromele asociate cu acest vin de culoarea rubinului, te duc cu gandul la deserturi preparate cu magiun de prune in plina toamna, sau la mure dulci culese vara, pe marginea drumului. Desi este, de asemenea, un vin sec, poate fi savurat ca atare. Avand un corp mediu, arome fructate si un parfum extrem de placut, este vinul potrivit pentru ocazii importante, sau pentru acele convsersatii speciale care pot dura si ore intregi, chiar si dupa ati savurat si ultimul strop.
Se asociaza cu carne rosie, pizza, preparate pe baza de rosii si branzeturi maturate.
Eu as adauga pe lista si deserturi pe baza de foietaj cu fructe de padure negre, gen mure si coacaze, sau un desert mai elegant dar usor de preparat: Crêpes servite cu sos redus de fructe de padure negre, flambate cu un strop de cognac (suna fancy, nu?).
Poate ca am nimerit bine, sau poate ca nimerit departe de tot de adevar. Nu stiu sa va spun sigur. Sugestiile mele sunt pur subiective.
Perechea acestui vin la degustare a fost Cascavalul Sofia de la Delaco. Cascavalul se spune ca si-ar avea originile in Italia, altii sustin ca radacina cuvantului este „cas” iar originile ar fi aromane. Cu o textura ferma, dar nu foarte tare si un gust usor neutru de lapte, acesta si-a aratat intr-adevar valoarea servite alaturi de strguri de masa si piper proaspat razuit. Acest cascaval se intelege de asemenea cu prune uscate, fara piper. De data aceasta n-a fost cazul, multumita aromei de magiun al vinului.
Ultimul dar nu cel din urma, a fost un alt vin rosu sec, si anume o Băbeasca Neagră,  tot din 2013, ce mi-a adus aminte de un Cabarnet Sauvignon remarcabil. Băbeasca Neagră este un vin care te captiveaza din prima cu nuanta lui impresionanta de cirese negre. Este un soi de vin rosu capabil sa cucereasca si pe cel mai exigent bucatar sau critic de vinuri.
Nu este un vin „tare”, contine abia 12,5% alcool. Insa aromele cu care se asociaza sunt unele puternice, de visine coapte la inceput de vara, si cirese negre cu note ascunse de boabe cafea prajite.
Băbeasca Neagră si-ar merita un loc de onoare pe masa, la o cina eleganta servita alaturi de preparate din vitel fraged sau carne de rata. Eu personal l-as folosi pentru a recrea faimoasa reteta frantuzeasca de Coq au Vin. Se poate savura si alaturi de branzeturi maturate si mezeluri uscate. Are o aroma impunatoare si captivanta de fructe de vara si lemn de stejar. Este o alegere exelenta pentru oricine isi doreste sa-si impresioneze oaspetii.
Partenerul de nadejde al vinului nostru a fost un Grana Padano, o branza maturata si cu o istorie veche de 900 de ani. Este catalogata drept „prima branza tare din lume”, reusind sa captiveze italienii de tot, de la tarani pana la nobilime, in 1477.
Dupa cum face referire si numele, Grana Padano este asemanatoare cu Parmigiano Reggiano, adica bine-cunoscutul „parmezan”. Are o textura granulata si o consistenta tare, cu o aroma untoasa si subtila de nuci. Combinata insa cu piperul proaspat langa care a fost servita, a capatat un gust ca de alune de padure, usor usor picanta, mai pamantie.
Se recomanda a fi servita in supe, salate, risotto, pizza  si preparate cu paste si sos de rosii.
As incerca data viitoare aceasta branza, impreuna cu niste boabe de cafea macinte, ca pentru presa franceza (granule mari). Cred ca ar fi o combinatie interesanta.

Dupa toate aceste combinatii reusite, care m-a cucerit? Feteasca Neagră si cascavalul Sofia, fara dar fi poate. Nu stiu sa va spun exact de ce, dar este vinul care mi-a facut ce-a mai puterica impresie. O sa dau vina pe amintirile cu camara buncii, pe care le-am asociat cu aroma lui. Impreuna cu un cascaval semi-tare ca textura si struguri dulci ca din via bunicului meu, mi-a lasat in urma o explozie de arome din cerul gurii pana in varful limbii. Sunt o combinatie foarte versatila. Atat vinul cat si cascavalul pot fi savurate ca atare sau pot fi servite impreuna. Sunt un cuplu armonios, se completeaza perfect, fara sa depinda in totalitate unul de celalalt.
FUN FACT! Stiati ca acele „urme” lasate de vin pe peretii paharului, se numesc „lacrimile vinului”? Acestea, in functie de stralucire sau finete sunt indicatoare ale aciditatii vinului.
Ah, si un sfat bun pe care l-am primit la degustare, este sa tin paharul de vin de picior si nu de corp, evitand astfel sa incalzesc vinul cu mana. 
Trei cuvinte magice:
Feteasca Neagră: familiara
Cascavalul Sofia: versatila
Impreuna sunt o combinatie: echilibrata      
Cam atat am avut de povestit despre editia cu numarul 14 al evenimentului Branzeturi cum se...cuVin. Abia astept urmatoarea editie! Multumiri Hotelului Rexton pentru locatie, Cramei Odobesti pentru vinurile excelente si celor de la Delaco – Fan Branza pentru branzeturile mereu de nota zece!

vineri, august 21, 2015

Pentru prima dată la Webstock!



În ultimul timp am fost des întrebată, de ce nu prea mai scriu pe blog? Mi s-au dat multiple explicații despre beneficiile bloggingului pe termen lung, și chiar am încercat, să văd ”cum îmi vine”. Am realizat însă, după un timp, că nu mă pot ține de această responsabilitate; nu pot să scriu de multiple ori pe săptămână despre tot ce există sub soare, sau despre ce am mai gătit (pe blogul celălalt). Să nu mă înțelegeți greșit, nu-mi caut scuze, ci pur și simplu prefer să-mi canalizez inspirația spre alte modalități de exprimare, nu prin scris. Mai pe șleau, îmi place fotografia. În ultimul timp fotografia este singura artă care reușește să-mi pună rotițele în mișcare. Când țin un aparat în mână intru într-o lume, o altă stare, mă concentrez și îmi redescopăr limitele răbdării. Mai fac și gafe, dar mă amuză acest lucru și mă ajută să fiu autodidact.

Acestea fiind spuse, vreau să știți că această postare are două scopuri:
Unu la mână, să vă spun că planurile mele de viitor includ crearea, lansarea și menținerea unui blog nou, de fotografii, gen galerie. Cu timpul acest blog va include și review-uri despre aparate foto, asta când voi ajunge la acea etapă. Planurile mele includ, de asemenea, realizarea unor idei în domeniul antreprenoriatului, care plutesc prin mintea mea de mult timp.
Cred cu tărie că am terminat cu faza experimentală a vieții mele, și cred, de asemeena, că aceasta este cariera pe care vreau să o urmez: vreau să devin fotograf.

Doi la mână: această postare are ca și scop principal anunțarea unui eveniment major ce va avea loc în Octombrie, și anume Webstock Ediția 2015!

Sunt sigură că majoritatea din voi ați auzit, ba chiar ați participat sau v-ați dorit să participați la Webstock. În cazul în care nu știați ce este, ei bine, Webstock este cea mai mare conferință de Social Media din România, ce se află deja la cea de-a 8-a ediție. Ca în fiecare an, Webstock va reuni sub același acoperiș un număr impresionant de bloggeri din toată țara, împreună cu reprezentanții celor mai mare companii din România. Participanții vor avea ocazia de a crea legături noi, de a intra în contact cu cele mai inovatoare branduri, și de a învăța câte ceva de la Speakerii propuși chiar de ei, și vor putea participa la multiple micro-conferințe pe subiecte de genul: Blogging and social-media, Online Communication sau Mobile Trends.

Eu văd această conferință ca pe o oportunitate uriașă de cunoaște oameni noi, oameni de la care pot învăța câte ceva folositor despre cariera pe care am decis să o urmez. Și de ce nu, poate anul viitor, voi intra și eu în cursă pentru premiile din categoria Best Use of Photography.

Da, ați citit bine, există și premii pentru multipe categorii.

La finalul evenimentului, am înțeles că se va ține Gala Webstock Awards, pentru decernarea premiilor ”celor mai creative si inedite campanii in social media din Romania, lansate in ultimul an”.

 Eu vroiam doar să vă anunț că și eu sunt una din bloggerii acreditați Webstock, și cred cu tărie că acest eveniment va fi unul de neegalat.

Așadar, dragi bloggeri și bloggerițe, ne vedem pe data de 2 Octombrie, la cel
mai mare eveniment de social media din Romania, ce se va desfășura la JW
Marriott Grand Hotel.

Abia aștept! Vă voi lăsa mai jos toate linkurile de care poate veți avea nevoie, despre Webstock. Este prima dată când particip, și presimt că va fi, cum se spune, un gamechanger.

Pentru inscrieri doritorii trebuie sa acceseze linkul acesta:
www.2014.webstock.ro/solicita-invitatie

Pentru a fi la curent cu stirile despre Webstock, urmariti atat site-ul:

Pentru mai multe detalii despre inscrierea proiectelor la WebstockAwards 2105:
Ii puteti incuraja pe cititori sa propuna personalitati in link-ul
urmator: http://goo.gl/forms/Yk8u3F31Dk


Webstock 2015 este organizat de Evensys si Vodafone Romania

duminică, martie 08, 2015

De luna cafelei, o carte despre cafea: Cafea, cafenele – de Michel Braudeau

Cred că aș putea să declar liniștită, luna Februarie ca fiind luna Cafelei pentru mine. Având o imensă obsesie cu această băutură și fiind și ziua mea, am primit o mulțime de cadouri pe tema cafelei. De la cafea măcinată, la cea instantă, la un bialetti (ibric italienesc tradițional), și chiar o carte despre cafea!







După o pauză îndelungată, atât de la citit cât și de la scris, am primit cadou o carte genială, fix pe gustul meu. Cartea se intitulează Cafea, Cafenele și este scrisă de romancierul și criticul literar francez, Michel Braudeau. Mulțumesc mult, Xaara Novack!

Este genul de lectură numai bună de savurat într-o călătorie lungă cu trenul, sau într-o după-amiază relaxantă. Autorul a reușit să îmbine perfect ghidul unui călător în lume cu istoria cafenelelor, protagonistul fiind, desigur, cafeaua însăși.

Autorul descrie povestea cafelei, de la mitul fructului ciudat - care a ținut treaz caprele unui păstor din Etiopia, pe nume Kaldi în urmă cu o mie de ani - la cel mai comercializat produs din lume, după petrol. Desigur că oriunde și-a făcut apariția această minunată licoare, rezultatele n-au întârziat să apară, și uite așa, încetul cu încetul a cucerit întreaga lume.

”În câțiva ani, întreaga Europă a cedat armele în fața intrigantului negru și rezultatele au fost mereu aceleași: amatorii acestei băuturi au făcut cunoștință, conversațiile s-au încins, la fel și ziarele”

Înțelegeți la ce se referă? Adică practic, oamenii au început să se adune cât mai des, în număr cât mai mare, să discute și să împartă idei, care mai de care mai amenințătoare cu privire la autoritățile locale. Au început să se apropie din ce în ce mai mult, de Epoca Luminilor.
Cafeaua a devenit focul ce alimenta cele mai aprinse conversații și pe cei mai pasionați dintre scriitori și filozofi.

”Montesquieu  și, înaintea lui, stăpânii Imperiului Otoman sau înțelepții Veneției nu se înșelau când priveau cu suspiciune cafeaua. Ascunde un spirit de libertate, un demon delicios (”negru ca dracu, fierbinte ca iadul, pur ca un înger, dulce ca amorul”, spunea Talleyarand), un elixir indispensabil filozofilor, scriitorilor și simplilor vorbăreți, dar și otravă, dușman al autorității.”

Mi-a făcut mare plăcere să plonjez în lumea acestei cărți, o lume uitată, rar întâlnită în ziua de azi: lumea cafenelelor așa cum erau, așa cum mi-ar plăcea să fie și în prezent.
Să nu credeți că este o carte de istorie sau un ghid de călătorie. Nu. Este genul lectură care te ia pe sus, și îți prezintă o lume demult uitată, și care te pune pe gânduri despre importanța băuturii pe baza căreia tot mai mulți oameni își clădesc diminețile. În timp ce alții au ajuns să o considere ceva comun, precum apa, deși este mult mai puternică decât pare.

Știți cum sunt eu când rămân fără cafea? Depresso J



În încheiere vă las cu citatul meu preferat din Cafea, Cafenele:

”Oare cafeaua face bine la sănătate? Răspunsul depinde parțial de cel care pune întrebarea. Pentru mințile despotice cam obscure, este de preferat ca poporul să zacă într-o relativă somnolentă și să evite adunările prea dese între subiecții care îl alcătuiesc. […]
Motiv pentru care în lumea musulmană emirii și imamii – după ce au considerat că este o băutură excelentă pentru cei dornici să se roage noaptea și utilă pelerinilor care călătoreau cu cămilele în deșert, oameni singuri și unii, și ceilalți – s-au răzgândit  când au constatat că îi incită pe cetățenii obișnuiți să vorbească mai mult decât trebuie; ba mai rău, să vorbească între ei, să discute în cafenele. De aici și până la a se pune pe meditat, e doar un pas.”


Sper că v-am făcut poftă atât de o lectură bună, cât și de o cafea la fel de buna J